CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 788 / 2015

Dosar nr. 749 / 2015

AVIZ

referitor la propunerea legislativă privind diminuarea risipei alimentare

Analizând propunerea legislativă privind diminuarea risipei alimentare, transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr.B321 din 30.06.2015,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează negativ propunerea legislativă, pentru următoarele considerente:

1. Prin conţinutul său normativ, propunerea legislativă se înscrie în categoria legilor ordinare, prima Cameră sesizată fiind Senatul, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată.

2. Semnalăm că o propunere legislativă având obiect de reglementare similar a fost transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr.B268 din 3.06.2015, Consiliul Legislativ formulând avizul negativ nr.684/26.06.2015.

3. Fără a ne pronunţa asupra oportunităţii unui asemenea demers, semnalăm că prezenta propunere nu întruneşte caracteristicile unui act normativ, în elaborarea sa nefiind respectate normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, potrivit art.24 din legea sus-menţionată, pentru a evita lacunele legislative, soluţiile propuse trebuie să acopere întreaga problematică a raporturilor sociale ce fac obiectul proiectului. Menţionăm că textul propus este extrem de restrâns, rezumându-se doar la cinci articole, care instituie norme insuficient conturate, fiind aproape imposibil să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă.

Precizăm, totodată, că majoritatea articolelor care alcătuiesc prezentul proiect nu respectă dispoziţiile art.47 alin.(1) şi art.48 din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „articolul cuprinde, de regulă, o singură dispoziţie normativă aplicabilă unei situaţii date”, iar „în cazul în care din dispoziţia normativă primară a unui articol decurg, în mod organic, mai multe ipoteze, acestea vor fi prezentate în alineate distincte, asigurându-se articolului o succesiune logică a ideilor şi o coerenţă a reglementării”.

3. Având în vedere dispoziţiile art.36 alin.(1) din legea sus-menţionată, potrivit cărora „actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care exclude orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie, semnalăm că în cuprinsul art.1 este folosită exprimarea pleonastică „alimentele destinate oamenilor”.

Potrivit art.2 alin.(1) pct.1 din Legea nr.321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, cu modificările şi completările ulterioare, produsul alimentar (alimentul) este „orice substanţă sau produs, indiferent dacă este prelucrat, parţial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau prevăzut în mod rezonabil a fi ingerat de oameni, conform prevederilor art.2 din Regulamentul (CE) nr.178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare”.

4. De asemenea, nu au fost respectate nici dispoziţiilor art.21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.17/2005 privind stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.198/2005, cu modificările ulterioare, fiind folosite sintagmele „agenţii economici”, „Agenţilor comerciali” şi „agentul comercial” în locul sintagmelor „operatorii economici”, „Operatorilor economici”, respectiv „operatorul economic”.

5. Totodată, proiectul este deficitar şi în ceea ce priveşte reglementarea răspunderii contravenţionale, astfel încât aplicarea în practică a respectivelor norme ar fi imposibilă. Avem în vedere, în primul rând, faptul că pentru asigurarea unei reglementări în acord cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu practica legislativă în domeniu, dispoziţia prin care se stabileşte fapta a cărei nerespectare constituie contravenţie trebuie prevăzută ca articol distinct în cuprinsul proiectului, fiind necesară descrierea acesteia sau folosirea normei de trimitere la articolul din proiect în cuprinsul căruia este stabilită obligaţia a cărei nerespectare constituie contravenţie.

Semnalăm că amenda contravenţională trebuie să fie stabilită în lei şi că, pentru a face posibilă individualizarea sancţiunilor în funcţie de gradul de pericol social al faptei săvârşite, potrivit prevederilor art.21 alin.(3) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, este necesară stabilirea unei limite minime şi a unei limite maxime pentru aceasta şi nu o amendă în cuantum fix, astfel cum greşit este prevăzut la art.3.

În al doilea rând, nu se prevede cine anume are competenţa constatării contravenţiei şi a aplicării sancţiunii. În acest sens, precizăm că, potrivit art.15 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori. Prin urmare, în lipsa unei precizări exprese în cuprinsul proiectului referitoare la stabilirea agenţilor constatatori, nicio persoană nu este îndreptăţită să constate respectiva contravenţie. Pe cale de consecinţă, nu este posibilă nici aplicarea vreunei sancţiuni.

În plus, din proiect lipseşte norma necesară privind aplicarea, în ceea ce priveşte contravenţia prevăzută la art.3, a dispoziţiilor reglementării‑cadru în materie, respectiv Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

6. Sub rezerva celor de mai sus, din punct de vedere al redactării şi al respectării normelor de tehnică legislativă, reţinem şi următoarele:

a) la art.2, litere mici ale alfabetului prin care sunt identificate enumerările ar fi trebuit marcate cu paranteză în partea dreaptă şi nu cu punct;

b) la art.4, ar fi fost necesar ca trimiterea din text să fie redată sub forma „potrivit prevederilor art.2 lit.b)”;

c) la art.5, semnalăm că, potrivit normelor de tehnică legislativă, normele metodologice de aplicare ale unui act normativ nu pot fi elaborate decât dacă actul normativ este în vigoare, acesta constituind temeiul juridic al adoptării acestor norme.

Faţă de această observaţie, precizăm că dispoziţiile care alcătuiesc respectivul articol sunt formulate ambiguu, fără a fi menţionată natura juridică a actului normativ prin care vor fi aprobate aceste norme.

Pe cale de consecinţă, s-ar fi impus disjungerea art.5 în două articole distincte, astfel:

„Art.5. – Prezenta lege intră în vigoare la un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României”.

„Art.6. – În termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Ministerul ... va elabora norme metodologice de aplicare a acesteia, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului”.

7. Faţă de cele de mai sus, în redactarea actuală, propunerea legislativă nu poate fi promovată.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş ILIESCU

Bucureşti

Nr.